Skye sf ioan nu este arderea grăsimilor, Sf. Ioan Casian PDF


Ne întoarcem cu m intea cu şaisprezece veacuri înapoi ca să proslă­ vim una dintre marile îm pliniri ale creştinism ului prim elor patru veacuri pe care a desăvîrşit-o Sfîntul Casian — monahismul. Vom fi în altă lume, de care să nu ne mirăm, căci era totuşi creştină, deşi la alt nivel.

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

Nu ştim aproape nimic despre om. Avem însă opera lui şi ea ne înfăţişează idealul lui. De aceea vom descrie năzuinţele creştine ale vieţii Sfîntului Casian, pe care le vom expune în opera lui de o înălţim e duhovnicească unică. Cu publicarea acestei opere Patriarhia Română dă la lumină, în cadrul colecţiei «Părinţi şi scriitori bisericeşti» scrierile celui ce a fost numit «Părintele literaturii duhovniceşti apusene», fiindcă el rezum ă cu iu io ritatea unui m are m agistru lecţiile pustiei Egiptului — toţi scriitorii depinzînd apoi de el şi chiar Toma de Aquino fiind socotit de marii snecialişti doar un com entar al acestei «Summe de ascetism» a Sfîntului Casian, fiindcă el însuşi o folosea zilnic1.

Istoricii creştini arată că au avut şi au loc m anifestări puternice ale monahismului şi în afara creştinism ului, transcendînd vrem urile «ca tant excepţional de adecvare şi de distanţare, de fascinaţie şi de in ter­ pelare, intrînd în categoria problem elor pe care le pune creaturii pieri- toare Cel fără de ani, Care-şi m enţine veşnic prezenţa şi actualitatea în hune peste veacuri şi milenii»2.

II Paris,p. S e r g e B o n n e t şi jurnalistul B e r ­ i i : ; G o u l e y Paris, : «Cam trei sute de ermiţi, oameni şi femei, trăiesc «cvaaimente in Franţa. Ei erau vreo douăzeci în ». Nu se poate vorbi însă de un sistem skye sf ioan nu este arderea grăsimilor, operă a unui întem eietor, bazat pe anum ite principii.

A cestea s-au m anifestat spontan, dar nu identic, — cele creştine avînd un izvor dumnezeiesc, cu unele trăsături cu totul deosebite, care s-au răspîndit în lume prin în v ăţătu ra ev an ­ ghelică şi practica apostolică şi prin m odelele biblice şi care s-au şi uni­ ficat şi organizat de-a lungul veacurilor după epoca spirulina pastile de skye sf ioan nu este arderea grăsimilor creştine.

Prin trăirea lor în duh dumnezeiesc s-a făcut dovada putinţei depăşirii vieţii noastre la un nivel obişnuit din punct de vedere religios, prin aceste învăţături suprem e ajungîndu-se cu puterile inefabile ale harului dum nezeiesc la apropierea şi chiar unirea cu Ziditorul a toate. Avraam, m arele pionier al pelerinajului şi apoi urm ătorii lui în pustia Exodului şi în lum ina Sinaiului, proslăviţi de Ozea şi de alţi profeţi, vor fi urm aţi de leviţi, de recabiţi şi de exilaţi, pentru ca Sfîntul Ioan Botezătorul să încununeze prin întreaga sa viaţă şi grăbită m oarte şirul celor socotiţi m ari modele ale sfinţilor înainte-m ergători şi pelerini spre viaţa veşnică : asceţi, anahoreţi şi ermiţi ai pustiei, alături de monahii şi m onahiile chiliilor lăcaşurilor sfinte.

Sfinţii Părinţi nu se sfiau să socotească pe M întuitorul întem eie­ torul monahismului creştin, ca trăito r al ascezei care, după Sfîntul Simeon N oul Teolog, face din călugărul adevărat o altă fiinţă ome­ nească şi cerească în acelaşi timp, «mai frumos printre cei frumoşi» : Cel care nu avea unde să-şi plece capul cu postul Său to tal în pustie, cu oprirea de a sluji la doi stăpîni, cu invitaţia la pocăinţă şi la părăsirea a toate, pentru a-L urm a pe calea spre Îm părăţia cerurilor —, El a pus tem elia creştină a desăvîrşirii pe păm înt.

Sfinţii Apostoli, cu Sfîntul Pavel în frunte, vor aplica aceste principii într-o rugăciune neîntreruptă şi propovăduire a Evangheliei Domnului prin cuvinte şi trăire, aşa cum vedem, de pildă, în I Cor. Fecioria şi sărăcia n-au lipsit niciodată din creştinism, mai ales în epoca lui prim ară. In acest context amintim pur şi simplu numai lucrările Sfinţilor Clem ent al Romei, Ignatie, Herm a şi Iustin şi cîteva docum ente ca Clementine, Faptele apocrife ale Sfinţilor Apostoli, Evanghelia egiptenilor skye sf ioan nu este arderea grăsimilor cea a Sf.

Toma — aceasta folosind pentru prim a dată cuvîntul «monah» şi proslăvind fericirea lui, după specialişti. A şa ajungem la m arele teolog al epocii prim are creştine, Origen. Acesta, preocupat toată viaţa de problem ele trăirii cereşti, pe care le-a propovăduit la cel mai înalt nivel în scris şi prin exem ple unice ca m utilarea trupească a devenit obiectul adm iraţiei şi im itării m arilor conducători şi gînditori ai Bisericii.

Sf. Ioan Casian PDF

După el am intim pe alţii — unii dintre ei socotindu-se fideli discipoli ai m arelui alexandrin —ca Sf. Ioan H risostom ul—, Sfîntul Ioan Casian şi nenum ăraţi alţii pe care-i vom am inti la timp. Cu sfinţi ale căror num e sînt slăvite cu adaosul «cel Mare».

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

Antonie, A tanasie şi Pahomie, atingem apogeul vieţii ascetice, care a stăpînit pustiile Siriei, A siei M inore, Armeniei, Palestinei, M esopotam iei şi mai ales ale Egiptului cu valea N ilului şi pustia Schitului Sciteia N itriei şi a Tebaideipentru ca astfel să iradieze fericit în întreaga lume creştină.

M ult mai tîrziu, după Sfîntul Ioan Casian, s-a skye sf ioan nu este arderea grăsimilor şi întrebarea ce este monahul, pentru ca chiar şi în vrem ea noastră să se răspundă că nu se poate defini, dar că se pot arăta diferite nuanţe ale sensurilor a- cestui cuvînt, pornind de la tem eiurile filosofice folosite începînd cu antichitatea elenă şi de la cele biblice, care au pus problem a singură­ tăţii şi a unităţii în contem plare.

S-au arătat apoi sensurile acestui cuvînt în tradiţia creştină num ind astfel pe : 1 un erm it pustnic, sihastru, care trăieşte singur ; 2 pe anahoretul care s-a depărtat de familie, de lume ,cu bunurile lor, înce­ pînd cu sărăcia şi necăsătorirea cf.

Aşa «devin» călugării un fel de m onadă deiformă şi de desăvîrşire plăcută lui Dumnezeu. Ei trebuie să se unifice cu Cel Unul al l o r.

V iaţa şi publicarea operei lui în vrem ea noastră a reactualizat problem a şi pentru adm iratorii săi şi a altora, ca şi pentru cei care-i socotesc nebuni, sau nebun pentru Hristos, şi anum e aceea a atracţiei sau forţei irezistibile, care-i transform ă sub ochii noştri într-un mod indescriptibil. Răspunsul : Puterea harică — nu e lăm uritor. De aceea specialiştii dezvoltă acest răspuns prin descripţia unor adev ărate «idei-forţă» ale acestui fenomen divino-um an contem poran tuturor epocilor creştine.

Un lucru este evident pentru toţi şi anum e că plecarea din lum ea aceasta în pustie sau la m înăstire este un pelerinaj pentru asigurarea fericirii veşnice în îm părăţia cerurilor. M onahul m oare cu adevărat pentru lum ea aceasta şi înlocuieşte m artirajul prin m ortificare, care duce la m oartea m orţii naturale.

Istoria creştinism ului ne am inteşte lupta cu alte religii culte şi idei politice opuse, care au împins pe creştini la secole de m artiraj pentru a trăi şi a muri în credinţa adevărată şi trăirea evanghelică, îm părţind sem enilor bunurile păm înteşti şi unindu-se cu Dumnezeu prin rugăciune neîntreruptă.

D epărtarea de lume au impus creştinilor şi m asacrele prigoanelor de veacuri la care au fost supuşi.

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

A legerea pustiilor nesfîrşite ale Egiptului, sălbatice, neroditoare şi bîntuite de fiare sălbatice, s-a impus pentru a se arăta puterea A toatefăcătorului, care pe toate le stăpîneşte şi le unifică spre slava L u i. A ceste arhetipuri sau idei-forţă sînt num eroase şi vom aminti, chiar cu riscul de a ne repeta, cîteva dintre ele, cărora puterea lui Dumnezeu le-a arătat splendoarea pentru a atrage pe Sf.

Ioan C asian şi a-1 obliga să le descrie4. Ceea ce s-a trăit parţial, nedeplin aici pare că se desăvîrşeşte dincolo.

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

Cei care trăiesc în com uniune cu Hristos, gustă din plin bucuria cuvintelor Lui, care vor fi rostite după învierea a doua : «Veniţi, bine­ cuvântaţii Tatălui M e u In acest context nu este nevoie de m ari incursiuni teologice pentru a preciza însem nătatea trăirii de aici cu sau fără H ristos pentru veşnicie : Neofitul a auzit-o foarte clar la Botez, în cuvintele de foc ale Apostolului neam urilor care spune : «Au nu ştiţi că toţi cîţi în Hristos Iisus ne-am botezat întru moartea Lui ne-am botezat?

Deci ne-am îngropat cu El in moarte, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, cşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Căci dacă am crescut îm ­ preună cu El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai în­ vierii L u i. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare.

Moartea nu mai are stăpînire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păca­ tului, o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vâ că sînteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru» Rom. A ceasta însă nu num ai pentru viitor, după m oarte, ci chiar de la Botez.

Sfantul Ioan Maximovici. Viata si minunile. Editia a treia

De unde şi explicaţia tainicelor cuvinte ale N oului Testam ent că sîntem «La sfîrşitul veacurilor» din I Cor. Eshatologia s-a m anifestat odată cu în tru ­ parea şi învierea Domnului. La ziua Cincizecimii limbile de foc s-au aşezat peste Sfinţii A postoli şi Sfîntul Petru a am intit ce s-a proorocit cu privire la revărsarea darurilor Duhului Sfînt peste cei credincioşi, 5. Viaţa repauzaţilor noştri şi viaţa noastră după moarte, ed.

Il-a, trad. Fapte 2, 3 şi A ceastă proorocie a îndreptăţit pe unii teologi să afirm e nu numai că «ultimele întîmplări» sînt deja prezente şi efectiv îndreptate spre îndeplinirea lor finală, ci şi că «paiusia e deja inaugurată, e prezentă şi conduce m ersul istoriei şi istoria poate fi înţeleasă corect num ai în skye sf ioan nu este arderea grăsimilor ina ei»6.

Lipsurile din istorie pentru aducerea în plinătatea ei a îm părăţiei lui Dumnezeu pe păm înt se datoresc credincioşilor, a căror viaţă nu e viaţa în H ristos cea crucificată şi înnoită de înviere. Ca urmare, o parte dintre aceşti credincioşi, sub stăpînirea gîndului acestei parusii, pleacă în pustie, care e locuinţa dem onilor, spre a-i combate, luptînd îm potriva unei credinţe lipşită de înflăcărare la cei care nu s-au predat cu totul lui Hristos.

Sfîntul Casian, ca şi m ulţi alţii pe care-i vom aminti, descriu pe cei pe care i-au întîlnit prin m înăstiri şi prin pustie, — locuinţa preferată a dem onilor —, spre a grăbi desăvîrşirea îm părăţiei lui Dumnezeu pe pămînt, luptînd îm potriva patim ilor prin crucificare şi rugăciune n eîn ­ treruptă, lipsiţi de toate bucuriile vieţii păm înteşti. N u mai insistăm asupra faptului că, în vrem ea noastră, unii teologi socotesc spiritul m onastic drept cristalizarea idealului evanghelic şi deci norm ativ pentru fiecare creştin, în v irtu tea acelei preoţii un iv er­ sale, acceptînd însă ideea adevărată că pustia nu mai este accesibilă tuturor creştinilor astăzi.

A ceastă credinţă vie în prezenţa duhovnicească a M întuitorului aduce ruga neîncetată pentru a doua venire a Domnului. Sfinţii Părinţi ai pustiei am intesc zilnic două categorii de tex te biblice — dintre care unele evanghelice —, care cer privegherea cu neîncetată rugăciune în aşteptarea D om nului: M atei 24, 42,- 25, 13 ; 26, 41 şi paralelele : apoi I Tes. A ltele cer pregătirea pentru prim irea Lui şi invocarea venirii Sale : «Vino, Doamne Iisuse l» — cu 6.

E m anifestarea unei dorinţe fierbinţi a m onahului şi s-a spus : «elementul vital al monahismului».

C ercetătorii specialişti au indicat şi alte «arhetipuri» sau «idei- forţă» care au atras sau au împins aprig mai ales pe Sfinţii Părinţi, şi pe creştinii prim elor veacuri şi ai Skye sf ioan nu este arderea grăsimilor Mediu, la v iaţa m onahală şi pustnicească. Ele sînt im portante şi le vom am inti aici în ordinea p re­ ferinţei şi, aşa cum am spus mai sus, privind exclusiv însă prim ele patru veacuri creştine7. Sfîntul Casian va descrie această m igraţie ascetică în felul următor, arătînd ce părăseşte anahoretul în clipa în care renunţă la această lume : Dumnezeu ne învaţă să săvîrşim îm preună trei renunţări prin ceea ce spune mai întîi lui A vraam : «Ieşiţi, îi zice El, din păm întul vostru, din neam ul vostru şi din casa tatălui vostru, adică părăsiţi bunurile acestei lumi şi toate bogăţiile păm întului.

Ieşiţi din viaţa v oastră obişnuită şi din acele înclinări rele şi vicioase care, alipindu-se de noi prin naşterea noastră şi prin stricăciunea trupului şi sîngelui s-au naturalizat oarecum şi au devenit acelaşi lucru cu noi înşine.

Ieşiţi din casa tatălui vostru, adică pierdeţi am intirea tu turor lucrurilor din a- ceastă lume şi a tot ce se înfăţişează ochilor voştri»9.

Ca şi A vraam şi urm aşii lui în credinţă sînt «străini şi călători pe pămînt» Evr. De aici au dedus unii Sfinţi Părinţi greci tem a acelei înstrăinări xeniteiaa treia treaptă a scării Sf. Ioan Climax.

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

Iar Sf. Grigorie de N yssa în a sa «Viaţa lui Moise» descrie ca al doilea model de pelerin pe m arele Patriarh, ghidul şi conducătorul Exodului poporului ales din Egipt spre păm întul făgăduinţei — puternic simbol al pelerinajului creştin —, am intind şi rugăciunea lui cu m îinile întinse pe to ată durata bătăliei, model de rugăciune de m ijlocire m onastică.

Profeţii Ilie — fugit pe skye sf ioan nu este arderea grăsimilor.

Sf. Ioan Casian PDF

Pentru partea aceasta, a se vedea P i e r r e M i q u e lLes A rchétypes,! O r i g e nOmilie la Cartea Numerii, 23, Arsénié, etc.

Benedictfiind socotite ca sentinţe ale înţelepciunii dumnezeieşti din Pateric. C hem area Domnului de a-L urm a luîndu-şi crucea M atei 10, 38 f 16, 24 şi identificarea pe care au făcut-o Sfinţii Părinţi ca Sf. Ioan Hrisostomul, skye sf ioan nu este arderea grăsimilor pildăîntre răstignirea Domnului şi crucificarea m onahilor în pustie, a fost totdeauna, de asem enea, un puternic îndemn la călugărie.

skye sf ioan nu este arderea grăsimilor

O învăţătură, atribuită Sfîntului A tanasie, ne îndeam nă a s tf e l: «Unde pierde greutatea kcal prigoana ca să devii m artir? Fii m artir după conştiinţă, mori pentru păcat, mortifică m em brele păm înteşti şi vei fi m artir în intenţia ta! A tanasie arată pe Sf. A ntonie dorind m artiriul atunci cînd a scris, în V iaţa acestuia, că atunci cînd sfinţii m artiri au fost duşi la A lexandria, el a părăsit m înăstirea şi i-a însoţit zicînd : «Să mergem şi noi să luptăm, ori să contemplăm pe cei ce lu p tă.

El dorea m artiriul şi s-a întristat că n-a putut face această m ărtu risire» Socotind asceza m onahală ca o luptă care pregăteşte m oartea şi m artiriul, Sf. A tanasie încununează pe Sf. A ntonie cu acel «mor în fiecare zi» al Apostolului neam urilor I Cor. Ioan Hrisostomul, Sf. Casian învăţa că viaţa m onahală este crucificare şi m artiraj pe viu : «Răbdarea şi fidelitatea riguroasă cu care călugării perseverează în m ărturisirea pe care au îm­ brăţişat-o odată pentru totdeauna, neîndeplinind niciodată voia lor fac din el în toate zilele nişte crucificaţi pentru lume şi nişte m artiri vii»